Like Us
Follow UsCe veți citi în acest articol:
- De la deflație la creștere accelerată
- ”Wafer displacement”: AI-ul consumă capacitatea industriei
- Efectul HBM: memoria devine noul punct critic
- O piață în care creșterile se propagă în lanț
- Impactul în România: amplificare prin dependență
- Șocul prețurilor se transmite și în cloud
- Alternative: cum se adaptează infrastructura
- De ce această criză este diferită
Timp de aproape două decenii, industria IT a funcționat după o regulă similară legii lui Moore. După șase luni, costul unui server cu aceeași putere de procesare era mai mic. De la finele anului 2025, această logică s-a rupt și, în loc de scăderi de prețuri, vedem creșteri accelerate pentru servere, componente și servicii cloud. Majoritatea analiștilor consideră că fenomenul nu este temporar, ci structural, iar rădăcina lui se află mult mai sus în lanțul tehnologic: în fabricile de semiconductori și în explozia cererii pentru AI.
De la deflație la presiune structurală
Până recent, serverele urmau un ciclu predictibil: procesoarele deveneau mai eficiente, memoria mai ieftină, iar costul total al infrastructurii scădea gradual. Acest model a fost documentat în mod repetat de analiști precum Gartner și IDC, care au descris ani la rând o reducere constantă a costului per unitate de compute.
Când însă unii jucători din piață anunță contracte pentru un milion de cipuri, livrate în doi ani, orice logică economică dispare. Dacă peste această explozie a cererii adaugi și constrângerile fizice ale producției de semiconductori, deja se întrezărește o criză.
”Wafer displacement”: AI-ul consumă capacitatea industriei
La baza acestei schimbări stă un fenomen numit „wafer displacement” – redirecționarea capacității de producție din fabricile de semiconductori către produse cu marjă mai mare, în special GPU-uri și memorie pentru AI.
Fabricațiile avansate operate de TSMC, Samsung și SK Hynix funcționează cu o capacitate finită. Fiecare wafer de siliciu poate fi alocat fie către DRAM standard, fie către NAND flash, fie către High Bandwidth Memory (HBM), fără de care AI-ul nu poate funcționa eficient la scară mare. În condițiile actuale, alegerea este evidentă din perspectivă economică: HBM generează venituri semnificativ mai mari per unitate de capacitate.
Această reorientare creează un efect de „crowding out” pentru componentele tradiționale care susțin infrastructura IT clasică. Serverele dedicate, sistemele enterprise și chiar cloud-ul depind în continuare de DRAM și NAND, exact segmentele care sunt împinse în plan secundar de producători.
Efectul HBM: memoria devine noul punct critic
High Bandwidth Memory (HBM), utilizată în acceleratoarele AI, este mult mai complexă și mai costisitoare de produs decât memoria DDR5 standard. Estimările industriei arată că producția de 1GB de HBM poate consuma de aproximativ trei ori mai multă capacitate de wafer decât aceeași cantitate de DDR5.
Acest dezechilibru a dus la o realocare agresivă a liniilor de producție de către Samsung și SK Hynix, ceea ce a redus disponibilitatea memoriei standard pentru servere.
Efectul în piață este direct și măsurabil. Conform TrendForce, stocurile de DRAM au scăzut semnificativ la finalul lui 2025, iar contractele de preț au crescut cu aproximativ 50% în același an, cu încă ~20% creștere estimată pentru începutul lui 2026. În paralel, NAND flash a înregistrat creșteri de preț de până la 25% într-o singură lună, conform datelor publicate de Tom’s Hardware.
Contractul de un milion de cipuri menționat anterior este doar un exemplu. Nu doar Amazon, ci și Azure și Google Cloud cumpără masiv GPU-uri NVIDIA (H100, H200, B200), ceea ce acutizează cererea de HBM.
O piață în care creșterile se propagă în lanț
Efectele nu sunt izolate. Ele se propagă rapid în întreg ecosistemul. Majoritatea producătorilor de servere nu absorb aceste creșteri ale costurilor componentelor. Dell, HP, Lenovo și HPE au anunțat creșteri de preț de aproximativ 15% pentru serverele enterprise în primul trimestru din 2026. Unele companii au avertizat public investitorii cu privire la un deficit de memorie „fără precedent”, precizând că baza de cost a companiei crește pe toate liniile de produse.
În mod tradițional, industria IT funcționa cu contracte pe termen lung și prețuri relativ stabile. În 2026 însă, modelul se schimbă: contractele devin mai scurte, iar prețurile mai dinamice, ajustate trimestrial în funcție de evoluția pieței componentelor.
Totodată, termenele de livrare pentru servere enterprise noi de la marii producători s-au extins semnificativ față de normele istorice. Ceea ce înainte se livra în două-trei săptămâni poate dura acum șase-opt săptămâni sau mai mult — și aceasta presupunând că acea configurație este în stoc. Configurațiile intensive în memorie, precum serverele de baze de date, host-urile de virtualizare și clusterele HPC, sunt cele mai afectate, deoarece disponibilitatea memoriei dictează acum livrarea mai mult decât șasiul sau procesorul.
Pentru organizațiile cu termene fixe și licitații, inclusiv refresh-uri de infrastructură la final de an fiscal, migrari de data center sau extinderi de birouri, astfel de întârzieri se transformă direct în risc operațional. Un proiect bugetat anul trecut la 500.000 de euro pentru achiziția de servere poate ajunge să coste cu 75.000 de euro sau mai mult doar din cauza momentului în care sunt plasate comenzile.
Gartner a emis chiar un avertisment prin care preconizează că prețurile combinate pentru DRAM și SSD vor crește cu 130% până la sfârșitul anului 2026 — costuri pe care producătorii OEM-urile nu le pot absorbi și care sunt transferate direct către cumpărători. Organizațiile care amână deciziile de achiziție își blochează costuri tot mai mari cu fiecare trimestru.
Impactul în România: amplificare prin dependență
În România, efectele sunt mai pronunțate decât în alte piețe europene. Motivul principal este dependența aproape totală de importuri pentru infrastructură hardware. Serverele enterprise, componentele și echipamentele de rețea sunt achiziționate integral din piețele internaționale. Fără stocuri locale, această structură elimină orice strat de amortizare a șocurilor de preț. Când DRAM-ul crește cu 60% la nivel global, ajustarea se transmite direct în prețul final.
De asemenea, fiind o piață mai mică, atât ca volum cât și ca valoare, puterea de negociere este mai redusă, ceea ce se reflectă negativ atât în prețurile de vânzare, cât și în termenele de livrare.
Prin urmare, există o volatilitate ridicată a prețurilor, iar amânarea deciziilor de achiziție poate genera costuri suplimentare sau chiar blocarea proiectelor.
Șocul prețurilor se transmite și în cloud
Pentru mulți clienți finali, alternativa achiziției unui server fizic devine utilizarea unui server dedicat în cloud, însă nici acest sector nu este neafectat.
Deși marii furnizori cloud – AWS, Microsoft Azure și Google Cloud – nu au anunțat oficial creșteri majore, mecanismul economic este inevitabil. Costurile hardware din upstream se reflectă, de regulă, în prețurile cloud cu un decalaj de 3 până la 6 luni, conform analizelor IDC și Synergy Research Group.
Un semnal important vine de la operatorul european OVHcloud, care a confirmat deja creșteri de preț între 5% și 10% în 2026 Chiar dacă hyperscalers și alți operatori europeni nu au anunțat încă ajustări similare, structura lor de cost este identică: aceleași fabrici, aceiași furnizori, aceleași constrângeri de piață. Acest lucru sugerează că ajustările vor deveni vizibile în special în a doua jumătate a anului 2026, pe măsură ce contractele existente expiră și sunt renegociate la noile costuri de achiziție.
Alternative: cum se adaptează infrastructura
Cum spuneam anterior, mulți IT Manageri s-au văzut în ipostaza opririi unor proiecte pentru că pur și simplu bugetul nu mai acoperea achiziția echipamentelor. Serverele dedicate rămân o opțiune solidă pentru workload-uri stabile, mai ales dacă sunt contractate pe termen lung înainte de noile ajustări de preț. În multe cazuri, aceste contracte pot bloca costuri semnificativ mai mici decât cele estimate pentru 2026–2027. Totodată, cloud-ul public rămâne relevant în special pentru workload-uri elastice, unde flexibilitatea justifică premium-ul de preț. Totuși, pentru utilizare constantă, costurile devin din ce în ce mai greu de justificat în comparație cu infrastructura dedicată.
O alternativă în creștere este utilizarea de servere refurbished enterprise. Acestea oferă acces la hardware performant la costuri inițiale mai reduse, deși cu compromisuri privind eficiența energetică și ciclul de viață.
În paralel, arhitecturile bazate pe ARM, precum AWS Graviton sau Ampere Altra, încep să schimbe ecuația economică, oferind reduceri de cost de până la 20–40% în anumite scenarii de web și microservicii.
Însă poate cea mai importantă alternativă nu este hardware-ul, ci software-ul. Optimizarea infrastructurii prin containerizare, Kubernetes și eliminarea resurselor neutilizate poate reduce consumul real cu 30–40% în multe organizații, transformând eficiența internă în principalul instrument de control al costurilor.
De ce această criză este diferită
Spre deosebire criza globală a cipurilor din 2020–2022, această creștere nu este determinată de o întrerupere temporară a producției, ci de o schimbare permanentă în structura cererii globale. AI a devenit prioritatea absolută a industriei semiconductorilor. În consecință, resursele de producție sunt direcționate acolo unde randamentul financiar este maxim, iar infrastructura clasică intră într-o zonă de competiție pentru resurse limitate.
Aceasta înseamnă că nu vorbim despre o revenire la prețurile anterioare, ci despre o nouă normalitate în care costul hardware-ului este structural mai ridicat. Analizele TrendForce și Micron indică o continuare a dezechilibrului în piața de memorie cel puțin până în 2028, ceea ce va avea un impact direct asupra prețurilor și disponibilității echipamentelor IT.
În România, Network One Distribution distribuie o gamă largă de servere enterprise de la cei mai mari producători globali, precum Dell, HPE și Lenovo, acoperind atât infrastructuri standard, cât și configurații avansate pentru virtualizare, cloud sau AI. În contextul actual al pieței, marcat de creșteri de preț și termene de livrare mai lungi, este recomandat ca organizațiile să inițieze din timp discuțiile pentru ofertare și configurare, astfel încât să poată asigura atât disponibilitatea echipamentelor, cât și condiții de preț optime pentru derularea în bune condiții a proiectelor.
