Like Us
Follow Us22. Pentru o primă zi, 22 este un număr bun de kilometri pe care-i poți face cu bicicleta. Cei mai pregătiți bicicliști sigur vor comenta că e doar încălzirea, un traseu ușor de parcurs chiar și pe jos. Doar că noi fix asta ne-am și dorit, să ne intrăm în ritm și să ne obișnuim cu bicicletele, după o lungă pauză de birou, drumuri cu mașina prin toată țara și tot felul de activități sedentare.
Porțiunea este ideală pentru o sesiune de cardio liniștită, în primii 10 kilometri, care urcă lent, dar constant, prin zone umbroase și pe un drum forestier presărat cu pietre din loc în loc. Terenul este prietenos, nu te pune în dificultate, dar îți activează toate grupele de mușchi, eliberându-te de toxinele nesănătoase.
Ajungi în vârful dealului transpirat regulamentar, cu așteptarea unei coborâri care să-ți ventileze tricoul ud și chinuit. Senzația de aerisire te însoțește până la intrarea în Mărtiniș, un sat de la care nu ai fi avut mari așteptări.
Asta până ajungi la prima casă, cu „1853” încrustat pe zidul frontal, care îți schimbă instant perspectiva și te face să te oprești, doar ca să fii martor al istoriei. Și ce să vezi? Vis-a-vis se înalță o biserică scăldată în soare, cu un turn zvelt care pare că ține timpul în loc, sprijinit de liniștea satului.
Biserica unitariană din Mărtiniș, căci despre ea e vorba, are o istorie îndelungată ce coboară până la sfârșitul secolului al XIV-lea, fiind ridicată pe locul unui edificiu mai vechi, de inspirație gotică. De-a lungul timpului, a avut nu doar un rol spiritual, ci și unul defensiv, fiind înconjurată de o incintă fortificată de formă ovală.
Fortificația era prevăzută cu șase turnuri de apărare, iar accesul se realiza printr-un turn de poartă medieval separat de biserică, specific ansamblurilor fortificate din Transilvania. Astăzi se mai păstrează turnul de poartă și porțiuni din zidurile cetății, în forma lor din secolul al XVII-lea, vestigii care sugerează importanța strategică a comunității de atunci.
Actuala biserică a fost reconstruită între 1888–1889, fiind orientată pe direcția nord–sud, o caracteristică mai rar întâlnită în arhitectura ecleziastică. Pe fațadă se găsește o inscripție care amintește etapele anterioare: „A fost construită în anii 1888–1889, pe locul bisericii ridicate în secolul al XII-lea și transformată în secolul al XVI-lea.”
Dacă tot am ajuns în centrul satului, unde e biserica, e și cârciuma, se știe. Iar acolo unde zici „Doamne ajută”, merge și un „Doamne, iartă-mă!” sau „Doamne ferește!” Asta până când te nimerește!
Nu de puține ori ne veți vedea în poze bucurându-ne de o bere locală, în cazul de față, Harghita 😊. Originile ei le găsim în anii ’70, fiind produsă pentru prima dată în 1972 la fabrica din Miercurea Ciuc. Ulterior, fabrica s-a dezvoltat și a devenit un punct important al industriei berii din regiune.
Astăzi, această bere nu este doar o băutură răcoritoare după efort (prietenii știu de ce 😊). Este o mică parte din identitatea locului, un simbol al tradiției și al naturii curate din inima Transilvaniei. Fiecare înghițitură pare să spună o poveste despre munți, aer curat și drumuri care merită descoperite pe două roți. Pentru noi, este momentul acela de liniște și satisfacție după o zi plină, savurat alături de prieteni și de peisaje care rămân în suflet.
Când crezi că Mărtiniș nu mai are ce să-ți ofere, descoperi, ascuns în spatele unei porți îmbrăcate în verdeață, un spațiu cultural în aer liber dedicat sculptorului Viktor Roman. Amplasat într-un cadru natural pitoresc, acest parc oferă o experiență care îmbină armonios arta cu natura, invitând la contemplare.
Lucrările expuse pun în valoare originalitatea artistului, explorând teme variate — de la motive inspirate din tradiții și natură, până la forme abstracte cu valențe universale. Fiecare sculptură creează un dialog subtil între operă, spațiu și privitor.
Deși ne propusesem să mai facem câțiva kilometri și să ajungem la Sânpaul, ne-am oprit la Rareș, după ce nu am găsit cazare disponibilă. Pe anumite porțiuni ale Via Transilvanica, cazarea poate fi o provocare, însă există soluții și inițiative în curs, despre care vom povesti cu altă ocazie.
Costin ne tot repetă: Like, Share & Clopoțel!
Ceea ce vă dorim și vouă. Cale Bună!
Aventură susținută de Fox ESS & Garmin.
